Pitestenii vor merge de 1 Mai la mare

1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii, se sărbătoreşte în toată lumea în diverse moduri. În România încă din perioada regimului comunist oamenii luau parte la diferite manifestări uriaşe, organizate de către autorităţi pe marile bulevarde, iar muncitorii participanţi erau obligaţi să scandeze anumite lozinci favorabile reginului . După Revoluţie importanţa acestei sărbători a început să se diminueze, ajungănd astăzi să fie sărbătorită de către oameni în aer liber, la iarbă verde, la mare sau la munte iar mai nou în străinătate. Cei mai mulţi dintre noi aşteaptă ziua de 1 Mai cu gândul că se pot bucura de câteva zile libere în compania celor dragi. Probabil cei mai mulţi vor fugi de acasă, de 1 Mai, luând cu asalt plajele mării, munţii, terasele,parcurile dar şi cinematografele, teatrele, etc. În timp 1 Mai şi-a pierdut semnificaţia Zilei Muncii, devenind mai degrabă o fugă de tot ceea ce înseamnă ciment, praf, trafic agomerat, serviciu, cursuri, trezitul de dimineaţă, aranjarea părului după ultimele tendinţe etc . Una peste alta fiecare dintre noi sărbătorim în felul nostru. În acest an cei mai mulţi dintre piteşteni au ales să meargă pe litoralul românesc, cea mai căutată staţiune fiind Mamaia. Bineînţeles că iubitorii muntelui nu vor rata această ocazie de întâlnire cu aerul proaspăt, cu verdeaţa, dar şi cu buna dispoziţie. Cei care nu au mai gasit un loc în vreuna din staţiunile româneşti sau poate că aşa au dorit vor petrece acela câteva zile libere prilejuite de această sărbătoare, peste granită. Una dintre cele mai preferate tări de către piteşteni este Grecia, dar şi Tunisia, Spania etc. Din nefericire nu ne permitem cu toţii un sejur la mare sau la munte, de străinătate nici nu mai încape vorbă, aşa că piteştenii rămaşi în oraş vor ieşi la iarbă verde în compania prietenilor, delectăndu-se cu tradiţionalul mic şi binecunoscuta bere.

Ioana Bratianu a fost inmormantata la Conacul Florica

Numeroşi lideri liberali au participat, miercuri, la ceremonia de înmormântare a fiicei istoricului Gheorghe Brătianu, Ioana Ileana Brătianu, care a avut loc la Conacul Florica, situat în localitatea Ştefăneşti din judeţul Argeş. Au fost prezenţi o parte dintre liderii de la centru, printre care prim-vicepreşedintele Ludovic Orban, vicepreşedinţii Norica Nicolai şi Varujan Vosganian, secretarul general al PNL, Radu Stroe, primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, senatorul de Argeş Mircea Diaconu, liderii filialelor PNL Argeş, Adrian Miuţescu, PNL Dâmboviţa, Gabriel Plăiaşu, PNL Olt, Ioan Ciugulea. La înmormânarea fiicei lui Brătianu au mai participat preşedintele de onoare Mircea Ionescu Quintus şi preşedintele fondator al PNL, Radu Câmpeanu, dar şi verişoara Ioanei Brătianu, Oana Brătianu.
Prim vicepreşedintele PNL, Ludovic Orban, a declarat la finalul ceremoniei de înmormântare, că decesul Ioanei Brătianu este o mare pierdere pentru PNL, menţionând că aceasta "a reprezentat o flacără vie a liberalismului în toţi cei 50 de ani ai comunismului, în emigraţia românească de la Paris fiind o persoană extrem de activă", iar după Revoluţie a fost o luptătoare pentru promovarea ideilor şi valorilor liberale şi pentru revenirea PNL la ceea ce a fost înainte de comunism. „Suntem îndoliaţi. Pentru liberalismul din România e o foarte mare pierdere prin faptul că un urmaş veritabil al Brătienilor nu mai este printre noi, dar fiecare dintre noi vom încerca în continuare, cu modestie şi cu sârg, să ne ridicăm la înălţimea înaintaşilor noştri", a mai spus Orban. La rândul său, vicepreşedintele PNL Norica Nicolai a apreciat că Ioana Brătianu "era o femeie hotărâtă, destul de impetuoasă, un mare caracter, care avea o frumuseţe şi o inteligenţă deosebită şi a fost foarte aproape de doamnele liberale".
Pe de altă parte, preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, a declarat că a cunoscut-o pe Ioana Brătianu imediat după evenimentele din 1989, la prima sau a doua vizită în România fiindu-i prezentată de Dan Amedeo Lăzărescu. El a ţinut să declare că, după '93, când a preluat conducerea PNL, a dorit să o angajeze pe Ioana Brătianu mai mult în activitatea de partid, menţionând că aceasta îşi dorea foarte mult să fie senator de Argeş, lucru care nu a fost posibil, nefiind acceptată de liberalii argeşeni.

sursa:www.mediafax.ro

Cele mai uşoare fraude se fac prin sms

Tot mai multe persoane cad victime fraudelor prin SMS, care, naive fiind, dau de bunăvoie anumite date personale infractorilor. Infracţiuni de acest gen au implicat numele unor companii ca Altex, Nokia şi Cosmote. Fraudătorii trimit un mesaj prin care anunţă ca aţi câştigat un anume premiu, apoi vă solicită diferite informaţii confidenţiale (CNP, parole personale, numere de cont ş.a.m.d.). Odată ce au pus mâna pe numărul vostru de cont, sunteţi în pericol să rămâneţi fără bani.
Idei ingenioase pentru a atrage clienţii
Fraudele pe telefon revin în atenţia clienţilor Cosmote, de data aceasta folosindu-se de numele companiei Altex pentru a-şi atrage victimele. De pe numarul 0764/983.690 potenţialele victime primesc un mesaj de genul: "Felicitări!!! Cu Altex aţi câştigat unul dintre cele 100 de premii în valoare de 2.000 de euro si un telefon Nokia. Pentru mai multe detalii, contactaţi-ne. Vă mulţumim". In josul acestui mesaj, pentru a înşela ochiul cititorului şi a da o tentă de veridicitate, este trecut "Expeditor Altex". Mulţi nu pot rezista tentaţiei şi cad în această plasă, mai ales că goana după bani câştigaţi uşor şi neştiinţa "ung" drumul spre o fraudă reuşită. Dacă daţi telefon, mai mult ca sigur vă va răspunde un domn care se va recomanda Dan Alexandrescu şi vă va spune ca este unul dintre reprezentanţii Altex de la birourile companiei din Bucureşti. Pentru a părea mai convingător, vă va face şi o scurtă descriere a telefonului. Vă va prezenta ca premiu un telefon Nokia 8800, cu cameră foto, în valoare de 1.500 de lei, în condiţiile în care preţul unui astfel de terminal este de peste 2.500 de lei. După această "lămurire" respectivul cere câteva date personale pe care, după spusele sale, le va introduce în baza de date pentru a facilita ridicarea premiului de către câştigător. Astfel, încearcă să obţină CNP-ul, seria şi numărul carţii de identitate, mai apoi şi o adresă de domiciliu. Daca nu puteţi să mergeţi la sediu pentru ridicarea premiului, soluţia la îndemână este adresa şi un număr de cont unde să vă trimită telefonul şi să vă vireze banii. Odată ce au pus mâna pe contul vostru, fiţi siguri că, dacă aveaţi bani acolo, la următoarea tranzacţie veţi avea surpriza să gasiţi contul gol.
Cu o cartelă prepay puteţi să rămâneţi fără bani
Singura investitie făcută de un frăudător este o cartelă prepay, de pe care trimite mesajele de ademenire. Restul se rezolvă cu un PC şi o conexiune la internet. Prin trimiterea acestor mesaje, cei care fraudează pot obţine de la victime anumite date personale sau numere de conturi bancare care, mai târziu, vor fi sparte. Tentativele de fraudă prin telefonul mobil sunt o problema la nivel de piaţă, afectează imaginea a numeroase companii. Reprezentanţii marilor companii de telefonie mobilă îi îndeamnă pe utilizatori să nu dea curs cererilor de acest tip de mesaje şi să contacteze companiile sau poliţia pentru a raporta astfel de abuzuri.

Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii, această mare sărbătoare a creştinătăţii ortodoxe, are o istorie veche de 1.500 de ani, avîndu-şi originea în perioada domniei împăratului bizantin - Leon cel Mare, elvavios şi binecredincios. Pe cînd încă nu era pe tronul Bizantului, Leon a întîlnit un orb, pe care l-a luat de mînă spre a-l călăuzi. Acest bătrîn, însă, era un om luminat de Dumnezeu şi neîncetat predica creştinilor că, în pădurile imperiale, sînt izvoare şi lacuri ce sînt ocrotite de Maica Domnului, apărătoarea sihaştilor din acele locuri. Tradiţia spune că cei doi, afundaţi în discuţiile lor teologice, despre marele praznic al Învierii Domnului, s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi împădurite. Bătrînul i-a cerut lui Leon apă de băut, dar negăsind, s-a întristat. Atunci, un glas de sus i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone împărate, mai adînc în pădurea acesta! şi luînd cu mîinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi udă cu ea ochii cei nevăzători şi se va cunoaşte de îndată cine sînt Eu“. Minunea s-a petrecut în clipa în care tînărul a făcut întocmai cum i s-a relevat de sus, şi a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu „apă dumnezeiască“. După ce şi-au potolit setea, Leon i-a atins cu apă ochii orbului, care şi-a recăpătat lumina. „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit!“, a strigat bătrînul cu lacrimi în ochi. Copleşit de minune, Leon a căzut în genunchi şi a rostit: „Am văzut lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată... Aici este Izvorul Tămăduirii... fîntîna dătătoare de sănătate“. Bătrînul înţelept i-a prezis lui Leon că, nu după multă vreme, va ajunge împărat. Prima grijă a noului împărat a fost să ridice o biserică în cinstea Maicii Domnului, lîngă izvorul dătător de tămăduiri, cu apă miraculoasă. Minunile n-au încetat să se petreacă, în acel dumnezeiesc loc. Împăratul Iustinian, al Bizanţului, s-a vindecat şi el de suferinţă, la acel izvor, fapt pentru care a ridicat, în secolul VI, o biserică impunătoare pe locul celei vechi, care va fi refăcută şi înzestrată cu odoare de preţ de către succesorii săi: Vasile Macedoneanul şi fiul acestuia, Leon cel Înţelept.

Tradiţie şi continuitate

Secolele au trecut unul după altul şi, în ciuda vitregiilor istoriei, Izvorul Tămăduirii de la Constantinopol nu a secat niciodată, aducînd celor credincioşi bucurie şi vindecare sufletească şi trupească. După primul război mondial, statul turc, pe teritoriul căruia se află acest binecuvîntat izvor, a reamenajat zona, transformînd-o într-o adevărată oază de odihnă şi tratament, păstrîndu-i însă numele de Izvorul Tămăduirii. În Vinerea de după Paşte, la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, este un frumos obicei la creştini să se sfinţească apa, apoi, cu aceasta se stropesc întîi casele, fîntînile, troiţele, precum şi creştinii, în amintirea evenimentului petrecut în jurul anului 454 la Constantinopol, cînd acel orb a primit, de la Maica Domnului, tămăduire prin intermediul apei sfinţite. Şi noi serbăm cu mare evlavie şi bucurie această zi, rugîndu-ne Maicii Domnului, cum zice o cîntare bisericească. „Izvor eşti cu adevărat stăpînă, al apei celei vii, că Tu speli bolile cele cumplite, Cea ce ai izvorît pe Hristos, apa cea de mîntuire...“.

Biserica rupestră din comuna Corbi, unicat în spaţiul ortodox naţional

Situat pe malurile legendare ale râului Doamnei, la poalele falnicilor munţi Făgăraş, sub streaşina dealurilor domoale, a tainicelor şi tihnitelor păduri, satul Corbi din judeţul Argeş, trăinicit pentru eternitate, este şi astăzi după multe secole de existenţăşi neclintire, ca stâncile Carpaţilor, locul unde inima Munteniei pulsează cu demnitateîn cea mai curată şi înălţătoare simţire românească. Pe aceste plaiuri mioritice, cu datini şi tradiţiidin străbuni, s-au născut doine ciobăneşti, cântece de dragoste şi legende deosebit de frumoase, exprimate prin graiul dulce şi mărturii de suflet românesc.
Biserica rupestră-unicat în spaţiul ortodox
Astăzi, precum odinioară, bisericile constituie locul cel mai sfânt şi drag, unde se regăseşte esenţa vieţuirii creştine pentru nenumărate veacuri. Bisericile sunt cărări către Dumnezeu, izvor de sevă care hrăneşte tainic dar real dorul de sfinţenie de mântuire de veşnicie. Un astfel de lăcaş este Biserica rupestră, săpată într-un masiv stăncos înalt de peste 20 de metri, biserica se compune dintr-un naos dreptunghiular în plan şi boltit în arc frânt, un altar bipartit şi un pronaos rectangular în boltă semicilindrică. În plan, altarul prezintă două abside, cu mese liturgice rezervate în stâncă. Frecvent întâlnit la bisericile rupestre din Capadocia, tipul arhitectonic al altarului bipartit pledează pentru datarea acestuia în perioada secolelor X-XIV. Considerându-l cel mai vechi ansamblu de pictură cunoscut până în prezent în Ţara Românească, databil prin stil, iconografia şi caracterul arhaic al programului altarului către sfârşitul secolului al XIII-lea sau în primele decenii ale veacului al XIV-lea, cercetătorii apeciază că acest lăcaş de închinăciune argumentează existenţa unor centre ortodoxe monastice de tip anahoretic în spaţiul geografic cuprins între Munţii Carpaţi şi Marea Neagră. Primul schit de călugăriţe din Ţara Românească
În secolul al XV-lea, Muşa, fiica boierului Neagoe din neamul Craioveştilor, călugăriţă sub numele de monahia Magdalina (văduva jupânului Hamza, comis), a înfiinţat la Corbii de Piatră, primul schit de maici din Ţara Românească. Încă din anul 1512, mănăstirea de călugăriţe din Corbi purta hramul „Fecioara Maria”. În anul 1515, aşezământul ecleziastic a fost transformat în schit de călugări, prin mutarea provizorie a stareţei Magdalina, împreună cu maicile, la mănăstirea de călugăriţe Valea, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Ţiţeşti –Muscel, pe care o ridicase ea însăşi în 1506. Din anul 1908 aşezământul monahal de la Corbi va funcţiona ca biserică de mir, întrucât numărul credincioşilor înregistrase o creştere considerabilă, prin afluxul de populaţie provenită din Ardeal, în secolul al XVIII-lea, în urma persecuţiilor pentru credinţa ortodoxă. În perioada anilor 1780-1810, necesitatea extinderii spaţiului pentru oficierea serviciului religios a impus efectuarea unor amenajări interioare, prin separarea tindei, destinate femeilor, de naos şi reconstruirea tâmplei de zid, principalul osârduitor fiind Iosif episcopul cărturar al Argeşului.
Biserica a fost reînfiinţată în 1996
Dislocarea unei părţi din stâncă în noaptea de Paşti, fără a produce însă victime în rândul credincioşilor, a determinat obştea satului să întreprindă măsuri radicale de restaurare şi consolidare a lăcaşului de cult, angajând în acest scop, meşteri pietrari italieni, care au refăcut, cu dale de piatră legate cu mortar, porţiunea afectată pe latura vestică. Necesare fixări srtucturii lemnoase a construcţiilor, scobiturile din peretele vertical al masivului bisericii rupestre confirmă existenţa anterioară a unor chilii. Pentru reînnodarea firului vieţii monahale, la iniţiativa preasfinţitului Calinic, episcop al Argeşului şi Muscelului, a fost reînfiinţată la 22 februarie 1996 sfânta Mănăstire Corbii de Piatră, fiind aduşi în luna martie 2003, trei călugări de la Mânăstirea din Slănic-Arşeş. Stareţul actual al mânăstirii din comuna Corbi este ieromonahul Ignatie Gorunescu. Astfel Mânăstirea Corbii de Piatră redevine un loc important de credinţă, meditaţie religioasă şi linişte sufletească.
Cea mai veche pictură murală din Ţara Românească
Interiorul bisericii este împodobit cu cea mai veche pictură murală din Ţara Românească, mărturie elocventă a unei vieţi religioase închegate încă din perioada premergătoare înfiinţării Mitropoliei la Curtea de Argeş în anul 1359. Dintre scenele iconografice importante, reprezentate în pictura lăcaşului menţionăm Buna Vestire, Naşterea lui Iisus, Maica Domnului cu Pruncul în braţe, Botezul Domnului, Înălţarea Domnului, Schimbarea la Faţă, Arhanghelul Mihail, Învierea lui Lazăr etc.

Vinerea Mare

Ultima vineri din Postul Mare este cunoscuta si sub numele de Vinerea Pastilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagra, Vinerea Seaca sau Vinerea Mare. Conform traditiei crestine, este, ziua in care Iisus a fost rastignit si a murit pe cruce pentru rascumpararea neamului omenesc de sub jugul pactului stramosesc. Din aceasta cauza Vinerea Mare este zi de post negru. In Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Exista credinta ca daca cineva se incumeta a coace in aceasta zi face mare pacat iar coptura nu este mancata nici macar de pesti.

Dimineata, inainte de rasaritul soarelui, oamenii alergau desculti prin roua sau se scaldau tainic in ape curgatoare crezand ca, in felul acesta, vor fi sanatosi pe tot parcursul anului. Seara, insa, intreaga suflare a satului mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a aerului si pentru a trece pe sub acesta. in scopuri terapeutice.

Sambata Mare este ultima zi de pregatire a Pastilor, cand femeile trebuie sa pregateasca marea majoritate a mancarilor, sa deretice prin incaperi si sa faca ultimele retusuri la hainele noi pe care urmau sa le imbrace in zilele de Pasti. De obicei, in Sambata Mare are loc si sacrificiul mielului, din carnea caruia se pregatesc mancari traditionale: drobul, friptura de miel. Spre deosebire de Craciun, pentru Pasti nu se pregatesc prea multe feluri de mancare, de unde si zicerea: "Craciunul este satul iar Pastele este fudul".

Principala grija a oamenilor, inaintea Pastilor, este aceea de a-si primeni hainele, fiecare gospodina trebuind sa aiba o camasa noua, cusuta in mod special, iar barbatii macar o palarie.

Saptamana Mare-Saptamana Patimilor

Saptamana Mare se deosebeste de toate celelalte perioade ale anului bisericesc prin cateva caracteristici liturgice, care ii confera o nota de sobrietate si maretie in acelasi timp, de tristete dar si de bucurie, de pocainta si de nadejde in invierea Mantuitorului. In aceasta perioada se retraia amintirea plina de dramatism a patimilor Mantuitorului Iisus Hristos care lasa sa se intrevada in orice moment bucuria si lumina invierii.
De asemenea inedit in aceasta saptamana este modul in care se posteste. Conform randuielilor canonice traditionale, in primele trei zile: luni, marti si miercuri ca si ultimele zile, vineri si sambata, se ajuneaza pana spre seara, cand se poate manca putina paine si se bea apa. Ziua de joi este o zi obisnuita de post, se mananca o data pe zi, seara, hrana uscata. Cu gandul la Patimile Mantuitorului, crestinul intelege ca este momentul ca si el sa faca aceasta jertfa a postului pentru ca bucuria invierii sa fje pe masura sacrificiului facut.
Ceea ce constituie insa caracteristica esentiala a acestei saptamani, sunt slujbele divine deosebite ce se savarsesc in acest interval de timp si care ii dau caracterul de unicitate. Este vorba, de minunatele slujbe ale deniilor, adica acelor servicii divine cu caracter de priveghere, care se savarsesc seara si care de fapt sunt utrenii de a doua zi. Ele ne duc cu gandul la primele veacuri crestine, cand cultul divin se savarsea seara, spre ziua urmatoare, creand acea atmosfera de apropiere cu Dumnezeu.