În loc să muncească, preferă să cerşească
Indiferent de anotimp, străzile centrale ale Piteştiului, pe lângă aglomeraţia de maşini, graba trecătorilor şi insistenţa vânzătorilor ambulanţi, mai are o constantă: oamenii străzii sau cerşetorii. Ne aşteaptă cu mâna întinsă în faţa magazinelor centrale, în intersecţii, staţii de autobuz, gară, pieţe. Unii dintre noi ne-am obişnuit cu ei, astfel încât prezenţa lor la un anumit colţ de stradă echivalează cu normalitatea. Fără să ne dăm seama trecem pe lângă ei, le recunoaştem figurile, dar cu toate acestea parcă nu-i vedem.
La mila trecătorilor
Unii ne provoacă milă, alţii silă, de unii ne este frică, în faţa unora întoarcem privirea pentru a nu-i vedea cât sunt de jalnici. Dintre cei care întind mâna trecătorilor, o mare parte sunt copii. De cele mai multe ori, aceştia îţi dau ceva în schimb: un cântec la orgă, o colindă în prag de Crăciun sau, mai nou, un buchet de ghiocei legat cu aţă, ori celebrul busuioc. De obicei, aceştia nu cerşesc din proprie iniţiativă, ci sunt coordonaţi de părinţi sau rude care la sfârşitul zilei adună banii. Mai mult, „patronii" acestor copii şi-au dat seama că pot manipula trecătorii, de aceea îi învaţă pe aceştia rugăciuni şi cântece religioase şi, nu de puţine ori, în autobuze sau maxi taxi, poţi vedea câte o doamna emoţionată pâna la lacrimi de cuvântările puştilor.
Strada este casa lor
Pentru unii, strada este casa lor de mai mulţi ani, pentru alţii, mai norocoşi, dacă se poate numi noroc, strada este doar un loc de muncă, unde vin dimineaţa, câştigă bani, iar seara se întorc în localităţile lor. Pe strada putem întâlni oameni cu adevărat nevoiaşi, dar şi foarte mulţi impostori. Este la modă printre milogi să spună că sunt victime ale inundaţiilor, sau ale unor incendii.
Inventatori de poveşti înduioşătoare
Poţi fi şi tu victima unor astfel de farse fără să-ţi dai seama. Nu demult, pe o stradă centrală, mă opreşte o doamnă de vreo 60 de ani, îmbrăcată nici prea elegant, nici sărăcăcios, şi cu o voce tremurindă îşi cere scuze pentru timpul pe care mi-l răpeşte, dar are nevoie de ajutor: este venită dintr-o comună din împrejurul Piteştiului, cu unele treburi în oraş şi din nefericire nişte romi i-au furat chipurile geanta, iar acum nu mai are bani să ajungă acasă. Povestea continuă şi cu alte detalii menite să-ţi sporească compasiunea. Peste câteva zile, când povestesc întâmplarea unor cunoştinţe, descopăr că cel putin alte cinci persoane au fost abordate de aceeaşi doamnă nevoiaşă.
Ghena de gunoi-locul de unde îşi procură hrana
Pot fi văzute zilnic persoane care îşi procură mâncare din ceea ce oamenii aruncă la gunoi. Scotocesc in toate containerele, rup sacii de gunoi şi controlează fiecare obiect în parte pentru a vedea dacă le este de folos sau nu. Tot timpul poarta dupa ei o plasă în care-şi depozitează „recolta": coji de pâine sau de cartofi, lapte stătut, ba chiar si obiecte vestimentare. Deşi unii dintre ei muncesc, aceştia preferă să-şi cheltuiască banii câştigaţi pe băutură. Pentru a uita de nevoi şi pentru a se răcori, doi cerşetori din Piaţa Milea, după ce au adunat suma necesară, se consolau cu o sticla de alcool.
Cerşetorii sunt la orice colţ de stradăProblema oamenilor fără adăpost care constituie marginea societăţii nu există doar la noi. In fiecare mare oras, oricât de strălucitor ar fi, ne izbim şi de personaje cu priviri pierdute, netunse şi nebărbierite, care raspândesc un miros respingător din cauza băuturii sau din cauza lipsei de igienă îmbrăcaţi prea gros vara si prea subţire în toiul iernii. Ei pot să-ţi stârnească mila la gândul că sub acele straie sărăcăcioase se ascunde o poveste dramatică sau pot sa te facă să te revolţi când vezi că din banii primiţi pomană preferă să-şi cumpere ţigări şi băutură. Mulţi dintre ei suferă de anumite tulburări comportamentale, din această cauză reprezentând şi un pericol public. De cele mai multe ori, aceşti oameni se confruntă cu indiferenţă, cu excepţia cazurilor în care vreun poliţist îi amendează fiindcă cerşitul este ilegal. În cazul cerşetorilor minori, poliţia poate doar să identifice pe cei în grija cărora se află şi să-i sancţioneze in conformitate cu prevederile legale, iar pe cei care sunt din alte localităţi să-i trimită în localităţile de domiciliu. Soluţi ar exista şi anume construirea unor centre care să le ofere o masă caldă sau un adăpost deasupra capului. Cu toate acestea, unii dintre săracii străzilor nu s-ar mulţumi cu ceea ce ar primi de la centru, şi ar prefera să cerşească în continuare, deoarece această „meserie" este destul de profitabilă.