Jurnalisti si „jurnalisti”

Avem jurnalişti care fac meseria asta doar pentru că “jurnalist” sună bine, doar pentru că “redactor” pe cartea de vizită îţi dă un sentiment de importanţă, doar pentru că poţi să-i convingi pe controlorii Publitrans să nu-ţi dea amendă. Iar rezultatele sunt, de cele mai multe ori, un dezastru complet. Astfel de “profesionişti nu vor schimba lumea niciodata. Nu vreau să las impresia că aşa sunt toţi. Dimpotrivă, ii respect pe cei care îşi fac meseria ca la carte şi care, în ciuda funcţiei, fac teren, se dau peste cap după subiecte şi care mai învaţă şi pe alţii. Îi respect pe toţi puştii care, odată angajaţi la un ziar, vor să demonstreze că pot şi învaţă de la cine apucă pentru simplul motiv că le place modul ăsta de viaţă.

Există destui tineri (într-ale meseriei) care vor să arate că pot, care chiar muncesc, oameni care reţin ce e mai bun din fiecare coleg pe care îl văd la muncă. Din păcate, sunt tot mai puţini. Din cauză că cei mai mulţi îşi fac treaba după ureche, motiv care face Libertatea să conducă detaşat în topul vanzărilor. Motiv suficient pentru scăderea calităţii prezentării informaţiei în ziarele generaliste.

Şi mai există excepţii precum munca bine făcută “răsplătită” prin comportament de şef pe plantaţie, unde cei care chiar îşi fac treaba sunt luaţi de proşti. Pentru că, într-un final, e un cerc vicios. Dacă eşti bun şi nu tragi de salariu şi de funcţie, eşti prostul redacţiei. Dacă tragi de funcţie, ai toate şansele să ajungi departe, dar să nu mai ai oameni buni în subordine. Într-un final, tot acolo se ajunge.