Complexul cuprinde un Muzeu de Istorie-Etnografie (din care fac parte Conacul Golesti, Scoala lui Dinicu Golescu, sectia de istorie si sectia de etnografie si arta populara) si un Muzeu al Viticulturii si Pomiculturii.
Singura constructie laica din Tara Romaneasca
In 1939, regele Caro
l II hotaraste infiintarea „Muzeului Dinicu Golescu" in comuna, pe atunci, Stefanesti-Arges. Imobilul ce apartinuse familiei Golescu este declarat „de utilitate publica" si expropriat, iar in 1942 incep lucrarile de restaurare a intregului ansamblu arhitectural, care cuprindea atat conacul, cat si cladirile anexe. Conacul este si astazi principalul „element" in jurul caruia se concentreaza intreg patrimoniul Complexului Muzeal Golesti. Construit in 1640 de Marele Vistiernic Stroe Leurdeanu, conacul a fost mostenit de Marele Ban Radu Golescu, in timpul caruia a fost refacut si extins, primind „infatisarea" pe care o are si astazi. Domeniul de la Stefanesti, inconjurat cu ziduri ce formeaza un amplu patrulater, in colturile caruia se afla turnuri de aparare, este singura constructie laica fortificata din Tara Romaneasca. Intrarea se face prin „Foisorul lui Tudor Vla
dimirescu", unde a fost gazduit, in ultimele 3 zile ale vietii sale, conducatorul revolutiei din 1821, inainte de a fi ucis de eteristi.
Monument arhitectural
Intr-o casuta de langa intrarea in curtea conacului se afla fosta „Scoala sloboda obsteasca", deschisa, in 1826, de marele carturar Dinicu Golescu, pentru toti copiii din imprejurimi, indiferent de conditia lor sociala. Aici sunt expuse obiecte de mobilier, carti, manuale, obiecte didactice, documente si fotografii. O alta constructie importanta este fosta „bolnita", un mic spital destinat celor saraci. Aleea pietruita si strajuita de trandafiri ne indreapta pasii spre conacul in fata caruia se afla, lucrat in piatra, bustul lui Dinicu Golescu. Din cerdacul umbrit de iedera si glicina, ajungem in holul larg, di
n care se intra in camerele de la parter. O scara in forma de spirala urca la etaj, unde se aflau, odinioara, ca merele copiilor. Intram in salonul de oaspeti, cu jilturi de lemn, cu tablourile familiei si cu pianina la care a cantat Franz Liszt in timpul vizitei sale la Golesti. Camera orientala, cu divanul si pernele de matase, cu „semiluna" turceasca fixata pe perete, cu scaunelele „brodate" parca in lemn si masuta acoperita cu o tipsie de argint vechi, aminteste de vremuri de demult. O alta incapere este transformata in spatiu expozitional, in aceasta luna putand fi admirate lucrari ale copiilor din Arges. Ajungem apoi in camera Anicai si a doctorului Carol Davila, dupa care intram in camera dedicata sotiei lui Dinicu Golescu, Zoe (Zinca). Ambele pastreaza obiecte personale ale membrilor familiei si documente originale. In camera de lucru a fratilor Golescu sunt expuse obiecte personale ale acestora si un portret al lui Nicolae Golescu, unul dintre cei mai importanti revolutionari de la 1848. La subsolul cladirii se afla pivnitele in care se putea aju
nge si direct din casa, printr-o usa secreta, iar in apropiere, baia turceasca, renovata recent.
Un muzeu al satuluiSingura constructie laica din Tara Romaneasca
In 1939, regele Caro
l II hotaraste infiintarea „Muzeului Dinicu Golescu" in comuna, pe atunci, Stefanesti-Arges. Imobilul ce apartinuse familiei Golescu este declarat „de utilitate publica" si expropriat, iar in 1942 incep lucrarile de restaurare a intregului ansamblu arhitectural, care cuprindea atat conacul, cat si cladirile anexe. Conacul este si astazi principalul „element" in jurul caruia se concentreaza intreg patrimoniul Complexului Muzeal Golesti. Construit in 1640 de Marele Vistiernic Stroe Leurdeanu, conacul a fost mostenit de Marele Ban Radu Golescu, in timpul caruia a fost refacut si extins, primind „infatisarea" pe care o are si astazi. Domeniul de la Stefanesti, inconjurat cu ziduri ce formeaza un amplu patrulater, in colturile caruia se afla turnuri de aparare, este singura constructie laica fortificata din Tara Romaneasca. Intrarea se face prin „Foisorul lui Tudor Vla
dimirescu", unde a fost gazduit, in ultimele 3 zile ale vietii sale, conducatorul revolutiei din 1821, inainte de a fi ucis de eteristi.Monument arhitectural
Intr-o casuta de langa intrarea in curtea conacului se afla fosta „Scoala sloboda obsteasca", deschisa, in 1826, de marele carturar Dinicu Golescu, pentru toti copiii din imprejurimi, indiferent de conditia lor sociala. Aici sunt expuse obiecte de mobilier, carti, manuale, obiecte didactice, documente si fotografii. O alta constructie importanta este fosta „bolnita", un mic spital destinat celor saraci. Aleea pietruita si strajuita de trandafiri ne indreapta pasii spre conacul in fata caruia se afla, lucrat in piatra, bustul lui Dinicu Golescu. Din cerdacul umbrit de iedera si glicina, ajungem in holul larg, di
n care se intra in camerele de la parter. O scara in forma de spirala urca la etaj, unde se aflau, odinioara, ca merele copiilor. Intram in salonul de oaspeti, cu jilturi de lemn, cu tablourile familiei si cu pianina la care a cantat Franz Liszt in timpul vizitei sale la Golesti. Camera orientala, cu divanul si pernele de matase, cu „semiluna" turceasca fixata pe perete, cu scaunelele „brodate" parca in lemn si masuta acoperita cu o tipsie de argint vechi, aminteste de vremuri de demult. O alta incapere este transformata in spatiu expozitional, in aceasta luna putand fi admirate lucrari ale copiilor din Arges. Ajungem apoi in camera Anicai si a doctorului Carol Davila, dupa care intram in camera dedicata sotiei lui Dinicu Golescu, Zoe (Zinca). Ambele pastreaza obiecte personale ale membrilor familiei si documente originale. In camera de lucru a fratilor Golescu sunt expuse obiecte personale ale acestora si un portret al lui Nicolae Golescu, unul dintre cei mai importanti revolutionari de la 1848. La subsolul cladirii se afla pivnitele in care se putea aju
nge si direct din casa, printr-o usa secreta, iar in apropiere, baia turceasca, renovata recent.Un muzeu al satului Complexul Golesti cuprinde si un Muzeu al Viticulturii si Pomiculturii, in care sunt expuse gospodarii taranesti reprezentative pentru principalele zone viticole si pomicole ale tarii, grupate, pe regiuni istorice, sub forma unui sat romanesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu