Biserica rupestră din comuna Corbi, unicat în spaţiul ortodox naţional

Situat pe malurile legendare ale râului Doamnei, la poalele falnicilor munţi Făgăraş, sub streaşina dealurilor domoale, a tainicelor şi tihnitelor păduri, satul Corbi din judeţul Argeş, trăinicit pentru eternitate, este şi astăzi după multe secole de existenţăşi neclintire, ca stâncile Carpaţilor, locul unde inima Munteniei pulsează cu demnitateîn cea mai curată şi înălţătoare simţire românească. Pe aceste plaiuri mioritice, cu datini şi tradiţiidin străbuni, s-au născut doine ciobăneşti, cântece de dragoste şi legende deosebit de frumoase, exprimate prin graiul dulce şi mărturii de suflet românesc.
Biserica rupestră-unicat în spaţiul ortodox
Astăzi, precum odinioară, bisericile constituie locul cel mai sfânt şi drag, unde se regăseşte esenţa vieţuirii creştine pentru nenumărate veacuri. Bisericile sunt cărări către Dumnezeu, izvor de sevă care hrăneşte tainic dar real dorul de sfinţenie de mântuire de veşnicie. Un astfel de lăcaş este Biserica rupestră, săpată într-un masiv stăncos înalt de peste 20 de metri, biserica se compune dintr-un naos dreptunghiular în plan şi boltit în arc frânt, un altar bipartit şi un pronaos rectangular în boltă semicilindrică. În plan, altarul prezintă două abside, cu mese liturgice rezervate în stâncă. Frecvent întâlnit la bisericile rupestre din Capadocia, tipul arhitectonic al altarului bipartit pledează pentru datarea acestuia în perioada secolelor X-XIV. Considerându-l cel mai vechi ansamblu de pictură cunoscut până în prezent în Ţara Românească, databil prin stil, iconografia şi caracterul arhaic al programului altarului către sfârşitul secolului al XIII-lea sau în primele decenii ale veacului al XIV-lea, cercetătorii apeciază că acest lăcaş de închinăciune argumentează existenţa unor centre ortodoxe monastice de tip anahoretic în spaţiul geografic cuprins între Munţii Carpaţi şi Marea Neagră. Primul schit de călugăriţe din Ţara Românească
În secolul al XV-lea, Muşa, fiica boierului Neagoe din neamul Craioveştilor, călugăriţă sub numele de monahia Magdalina (văduva jupânului Hamza, comis), a înfiinţat la Corbii de Piatră, primul schit de maici din Ţara Românească. Încă din anul 1512, mănăstirea de călugăriţe din Corbi purta hramul „Fecioara Maria”. În anul 1515, aşezământul ecleziastic a fost transformat în schit de călugări, prin mutarea provizorie a stareţei Magdalina, împreună cu maicile, la mănăstirea de călugăriţe Valea, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Ţiţeşti –Muscel, pe care o ridicase ea însăşi în 1506. Din anul 1908 aşezământul monahal de la Corbi va funcţiona ca biserică de mir, întrucât numărul credincioşilor înregistrase o creştere considerabilă, prin afluxul de populaţie provenită din Ardeal, în secolul al XVIII-lea, în urma persecuţiilor pentru credinţa ortodoxă. În perioada anilor 1780-1810, necesitatea extinderii spaţiului pentru oficierea serviciului religios a impus efectuarea unor amenajări interioare, prin separarea tindei, destinate femeilor, de naos şi reconstruirea tâmplei de zid, principalul osârduitor fiind Iosif episcopul cărturar al Argeşului.
Biserica a fost reînfiinţată în 1996
Dislocarea unei părţi din stâncă în noaptea de Paşti, fără a produce însă victime în rândul credincioşilor, a determinat obştea satului să întreprindă măsuri radicale de restaurare şi consolidare a lăcaşului de cult, angajând în acest scop, meşteri pietrari italieni, care au refăcut, cu dale de piatră legate cu mortar, porţiunea afectată pe latura vestică. Necesare fixări srtucturii lemnoase a construcţiilor, scobiturile din peretele vertical al masivului bisericii rupestre confirmă existenţa anterioară a unor chilii. Pentru reînnodarea firului vieţii monahale, la iniţiativa preasfinţitului Calinic, episcop al Argeşului şi Muscelului, a fost reînfiinţată la 22 februarie 1996 sfânta Mănăstire Corbii de Piatră, fiind aduşi în luna martie 2003, trei călugări de la Mânăstirea din Slănic-Arşeş. Stareţul actual al mânăstirii din comuna Corbi este ieromonahul Ignatie Gorunescu. Astfel Mânăstirea Corbii de Piatră redevine un loc important de credinţă, meditaţie religioasă şi linişte sufletească.
Cea mai veche pictură murală din Ţara Românească
Interiorul bisericii este împodobit cu cea mai veche pictură murală din Ţara Românească, mărturie elocventă a unei vieţi religioase închegate încă din perioada premergătoare înfiinţării Mitropoliei la Curtea de Argeş în anul 1359. Dintre scenele iconografice importante, reprezentate în pictura lăcaşului menţionăm Buna Vestire, Naşterea lui Iisus, Maica Domnului cu Pruncul în braţe, Botezul Domnului, Înălţarea Domnului, Schimbarea la Faţă, Arhanghelul Mihail, Învierea lui Lazăr etc.